O postare publică a medicului Andrei Găitan aruncă în aer modul în care se fac avansările în Spitalul Județean Pitești. Medicul descrie un sistem în care funcțiile-cheie din spital nu sunt câștigate prin competență, ci prin obediență politică, iar performanța medicală este înlocuită de indicatori financiari reci, fără legătură cu sănătatea reală a pacienților.
Politizarea medicinei, boala care nu apare în statistici
Ceea ce reclamă, indirect dar limpede, dr. Gaitan este capturarea Spitalului Județean Argeș de către interese politice. Conducerea spitalului, numirile de șefi de secție și criteriile de „performanță” par să fie dictate de PSD Arges, nu de nevoile medicale ale pacienților.
Într-un asemenea sistem, medicii competenți sunt reduși la tăcere, pacienții devin „cazuri” sau „fluxuri”, iar tratamentul real este amânat sau externalizat.
Chiar și responsabilitatea se pierde în lanțul politic.
Mesajul central este dur: medicina ajunge să fie subordonată contabilității. Nu vindecarea, nu actul medical corect, ci raportările „bune” și cifrele convenabile pentru management.
Faptul că pacienții sunt trimiși mai departe, că ajung la București sau la alte spitale pentru tratamente care ar fi putut fi făcute local, este prezentat ca o „optimizare”. În realitate, spun medicii care cunosc sistemul, este eșec medical mascat administrativ.
Curajul de a spune ce alții șoptesc pe holuri
Puțini medici își asumă public un asemenea mesaj. Majoritatea se tem de represalii, de marginalizare, de pierderea postului.
Dr. Andrei Gaitan a ales să vorbească. Nu cu nume directe, ci cu metafore. Nu cu acuzații penale, ci cu o radiografie morală a sistemului.
Iar reacția publicului, sutele de aprecieri și distribuiri arată un lucru clar: oamenii recunosc realitatea descrisă.
Ce ar trebui să urmeze
Această postare nu ar trebui ignorată sau tratată ca „o poveste”. Ea ridică întrebări grave, care cer răspunsuri:
Cine și pe ce criterii conduce secțiile?
Cum sunt evaluate performanțele medicale?
Câte decizii sunt luate în interesul pacientului și câte în interes politic?
Cine răspunde când pacienții pierd timp vital?
Spitalul Județean nu este moșia niciunui partid. Este o instituție publică, finanțată din banii oamenilor, iar sănătatea nu trebuie să poarte culoare politică.
Postarea dr. Andrei Gaitan nu este un atac politic gratuit. Este un act de curaj profesional. Iar ceea ce descrie nu trebuie mușamalizat, ci investigat.
Pentru că, uneori, o poveste spusă la timp poate salva vieți.
Va lăsăm mai jos textul postării doctorului Gaitan:
,,Doamna doctor Zamfirichi Vârf-de-Top și Secția MARELE PARTID
A fost odată ca niciodată, într-un oraș numit Pitiesd, o doctoriță numită Zamfirichi Vârf-de-Top, o femeie a cărei singure legături cu medicina era faptul că purta halat alb.
Aceasta era stăpâna moșiei ORL a partidului de culoare roșie ca focul să le surâdă norocul.
În viziunea ei, boala era privită ca un generator al succesului financiar și atât.
********************************************************
Miracolul de la Sfântul Partid
Vârf-de-Top nu ajunsese șefă de secție prin meritocrație. Ea fusese propulsată în funcția de conducere prin filiala locală a partidului, după ce demonstrase o abilitate incredibilă de a pupa posteriorul persoanelor sus-puse cu o precizie de vizionar.
********************************************************
Doctorița Vârf-de-Top și performanța chirurgicală – Baba și mitraliera
Se zvonea că singurul instrument chirurgical pe care-l mânuise cu succes era cel cu care își tăia pâinea sau…în cazul ei…shaorma .
Pacienții sau mușterii cum îi numea, nu ajungeau să vadă prea mult din activitatea ei practică, iar medicii, deși întoteauna suspinau în fața incompetenței ei, preferau să se ocupe de ceea ce știau să facă, sub paza atentă a doctoriței Vârf-de-Top. Problemele stringente ce o măcinau veșnic, nu erau nici o dată legate de vreo patologie. Ea era pasionată de curățarea saloanelor și…a pacienților. Până la urma urmei, cineva trebuia să aibă grijă de ștergerea prafului, ordonarea mobilierului și spălatul geamurilor. Cu probleme așa importante pe cap, cine ar mai avea timp de medicina?!
********************************************************
Fibroscopia ca Religie
Pentru Dr. Vârf-de-Top, pacientii erau un bancomat biologic. Deviza ei era simplă: dacă respiră, merită o fibroscopie. Cu fibroscopiile făcea bani.
********************************************************
Performanța medicală sub preșul câștigului financiar
Statisticile secției erau fantastice. Pe hârtie, profitul era uriaș. În realitate, cimitirul de peste drum se extinsese cu două hectare de când preluase ea mandatul.
********************************************************
Doctorița Vârf-de-Top – Iubirea Conducerii
Managerul spitalului, un stimat domn care măsura sănătatea publică în cifre nu in cazuri medicale complexe rezolvate, o adora pe Vârf-de-Top. O elogia în orice discurs:
– Uitați-vă la Dr. Vârf-de-Top! Ea nu stă să piardă timpul cu diagnostice complicate sau tratamente lungi. Ea trece direct la subiect. Produce! Aduce puncte! Este o eroină a câștigului!
Faptul că pacienții ei părăseau secția și se internau la un alt spital pentru a se trata, că plecau la București cu duiumul, că erau trimiși la oncologie cu tumori perfect operabile…ei, toate acestea erau considerate : optimizare de flux.
Mai puține paturi ocupate pe termen lung, mai multă rotație de capital…
Pe secția lui Zamfirichi Vârf-de-Top singurul lucru care funcționa brici era fibroscopul. Tratarea pacientilor era opțională, dar factura era sacră.
P.S. Înțelegerea acestei povești vă poate salva viața!”
📚✨
