Bucureștiul a avut, pentru o seară, puls de club latino și energie de stadion: Ricky Martin a urcat pe scena de la Romexpo (Pavilionul B2) pe 16 decembrie 2025, într-un show care a amestecat hituri uriașe, coregrafii impecabile și acel „ceva” de superstar pe care nu-l poți mima.
Când a mai fost Ricky Martin în România ultima dată
Ultima vizită majoră a lui Ricky Martin în România a rămas, mult timp, o amintire din „epoca MTV”: în 2003, a fost invitat special la Festivalul Cerbul de Aur, la Brașov, unde publicul din Piața Sfatului a fost „în delir” la apariția lui pe scenă.
De aici și sentimentul de „revenire istorică” din 2025: nu era doar un concert, ci un fel de reîntâlnire cu anii în care „Livin’ la Vida Loca” rula peste tot, iar refrenele se învățau dintr-o singură ascultare.
Seara concertului din București: program, atmosferă, start „la fix”
Concertul a avut loc la Romexpo, iar organizatorii au comunicat clar timpii: porțile s-au deschis la 19:00, opening act-ul (Fantomel & Kate Linn) a început în jur de 20:00, iar Ricky Martin a fost așteptat pe scenă în jurul orei 21:00.
Și chiar așa s-a simțit în sală: publicul a intrat cu nerăbdare, iar momentul în care luminile au „tăiat” pavilionul a avut genul acela de tensiune bună, de final de an care merită încheiat cu o explozie de muzică.
Cum a fost show-ul: hituri, dans, emoție și un Ricky Martin „în formă de afiș”
În recap-urile de după concert, cuvintele care se repetă sunt energie, pasiune, profesionalism. Ricky Martin a intrat pe scenă la câteva minute după ora 21:00, a ținut publicul conectat aproximativ o oră și 40 de minute, cu band live, schimbări de ținute și o coregrafie care nu lasă loc de pauze lungi.
Setlistul a mers exact pe ceea ce vrei de la un astfel de concert: „Livin’ la Vida Loca”, „She Bangs”, „The Cup of Life”, „Shake Your Bon-Bon”, „Vente Pa’ Ca” (printre altele) – adică piese care aprind instant sala, indiferent dacă ai venit „fan din 2000” sau doar curios să vezi cum arată un superstar adevărat pe scenă.
Dar show-ul n-a fost doar „party”. În momentele mai lente (precum baladele), a ieșit la suprafață și partea de voce, nu doar de spectacol, genul de echilibru care explică de ce Ricky Martin încă funcționează ca nume mare, nu ca nostalgie.
Un detaliu care a prins frumos la public: artistul a mulțumit în limba română („Mulțumesc!”), de mai multe ori. Și, la un moment dat, a coborât de pe scenă ca să dea mâna cu câțiva fani norocoși – micile gesturi care „sparg” bariera dintre scenă și sală.
Singura notă de „of, păcat”: în unele relatări apare ideea că nu a existat bis, iar pentru o parte dintre spectatori vizibilitatea și sunetul n-au fost ideale din anumite zone ale pavilionului (mai ales în spate).
Ce a făcut Ricky Martin în România în afara concertului
Aici sunt două „Românii” diferite: România din 2003 (când presa urmărea fiecare detaliu) și România din 2025 (când vizitele marilor artiști sunt, de multe ori, foarte discrete).
În 2025, din informațiile publice apărute imediat după eveniment, accentul a fost pus aproape exclusiv pe concertul în sine (show, atmosferă, reacții). Nu a existat un „itinerar oficial” sau apariții publice larg mediatizate în afara Romexpo, ceea ce sugerează o vizită scurtă, tipică turneelor: hotel – repetiții/soundcheck – concert – plecare.
În 2003, în schimb, avem detalii concrete despre „dincolo de scenă”. Potrivit relatărilor din perioada Cerbului de Aur:
Ricky Martin urma să stea în România aproximativ 48 de ore și a venit cu o suită numeroasă (zeci de persoane) și cerințe de securitate.
A fost însoțit inclusiv de fratele lui, care făcea parte din staff (tehnic), iar artistul a fost găzduit în zona Brașovului, într-un apartament prezidențial, despre care presa scria că era extrem de luxos; în prima seară a șederii, ar fi urmărit filme pe DVD până târziu.
Cu alte cuvinte: dacă în 2025 l-am „văzut” mai ales pe scenă (și, sincer, a fost suficient), în 2003 România a prins și culisele, escortă, logistică, hotel, rutina de turneu.
Ce rămâne după: sentimentul că „merge și mai mare”
Poate cel mai bun compliment venit după show-ul de la București a fost acesta: oamenii au început să spună că Ricky Martin ar merita o arenă mai mare și că ar umple și un stadion. Când publicul pleacă nu doar mulțumit, ci și cu ideea „mai vreau o dată, dar și mai mare”, înseamnă că spectacolul și-a făcut treaba.
