Noi detalii șocante ies la iveală din dosarul azilelor din Bihor controlate de Viorel Pașca, cunoscut ani la rând drept „Bunul Samaritean”. Stenograme obținute din anchetă arată discuții în care apar suspiciuni de abuzuri sexuale, bolnavi lăsați fără tratamente esențiale, persoane aflate în stare gravă pentru care nu ar fi fost chemat ajutor medical și decese puse chiar de angajați în legătură cu administrarea greșită a medicamentelor.
Potrivit anchetatorilor, sub paravanul unei asociații umanitare, sute de persoane vulnerabile, multe cu dizabilități psihice, ar fi fost aduse în imobile din Bihor și menținute într-o stare de dependență. DIICOT vorbește despre un grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane, prejudiciul estimat fiind de aproximativ 13 milioane de lei.
În una dintre stenograme, o îngrijitoare îi povestește Deliei Păcală despre un presupus abuz sexual petrecut în interiorul unui cămin. Femeia spune că un beneficiar „o dus-o pe Otilia după casă” și „o pus-o să facă prostii cu gura”. Dialogul continuă abrupt:
Păcală Delia: „Viorel?”
Doamnă: „Da.”
Păcală Delia: „Pe Otilia?”
Doamnă: „Da.”
Păcală Delia: „Nu mai știu ce să mă fac cu ei.”
Un alt fragment surprinde disperarea unui pacient care îi cere Deliei Păcală să îl scoată din centru. Bărbatul spune că nu mai rezistă în locul în care se afla:
Bărbat: „Stimată Delia! Ascultă-mă, te rog frumos. Mâine, poimâine, fă tot posibilul şi du-mă la ţară, că aici pier.”
Păcală Delia: „De ce?”
Bărbat: „Îţi spun condiţiile când o să fim pe maşină.”
Anchetatorii au consemnat și discuții despre decesele din locațiile controlate de Viorel Pașca. Într-o convorbire, o angajată este întrebată de ce mor oamenii „unul după altul”. Răspunsul ei este unul care ridică semne grave de întrebare: „Din cauza lui!”, spune femeia, adăugând că acesta „o să-i aibă pe conștiință”. Aceeași discuție face referire și la probleme legate de schemele de tratament și la medicamente care nu ar fi fost administrate corect.
Un alt episod vizează un pacient cu cancer în fază terminală. Potrivit stenogramelor, deși bolnavului îi fusese prescris tratament cu morfină, acesta nu ar fi primit medicamentul necesar. În discuție apare afirmația: „Omul nu mai poate de durere că e în metastaze”, iar apoi se vorbește despre faptul că, „de săptămâni întregi”, nu i s-ar fi dat morfină.
Cazul a căpătat amploare după perchezițiile DIICOT și IGPR în județul Bihor. Procurorii au reținut șase persoane, printre care Viorel Pașca, soția lui, cei trei copii și femeia care ar fi administrat azilele, iar alte cinci persoane au fost plasate sub control judiciar. Cei 11 sunt cercetați pentru constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane.
La percheziții, anchetatorii au ridicat 217 carduri bancare, 19 carduri sociale, 409 acte de identitate, registre privind internări, externări și decese, dar și sume importante de bani: 246.750 de lei, 15.000 de dolari americani, 7.880 de euro, 4.920 de dolari canadieni, 4.700 de franci elvețieni și 1.150 de lire sterline. Într-un alt imobil, procurorii spun că au găsit o încăpere amenajată ca „farmacie”, unde se aflau cantități importante de medicamente, inclusiv din categoria celor cu regim special.
În dosar apar și acuzații legate de modul în care erau îngropate persoanele decedate. Potrivit anchetatorilor, banii primiți ca ajutor de înmormântare nu ar fi fost folosiți întotdeauna pentru funeralii, iar unii beneficiari ar fi fost înhumați în sicrie improvizate, făcute din scânduri.
Procurorii susțin că persoanele găzduite nu ar fi beneficiat de tratament și îngrijire corespunzătoare, nu ar fi fost supravegheate permanent, iar medicamentele ar fi fost administrate, în multe cazuri, de persoane necalificate. Unele surse din anchetă vorbesc despre 409 persoane găsite în locații, dintre care 128 diagnosticate cu dizabilități psihice.
Viorel Pașca a respins acuzațiile și a susținut că oamenii ajungeau la el trimiși de spitale, primării, poliție și alte instituții ale statului, pentru că nu exista unde să fie îngrijiți. El a declarat că activitatea era susținută din donații și că, de ani de zile, statul cunoștea situația persoanelor vulnerabile aflate în centrele sale.
