Ștefăneștiul a rămas fără o investiție pe care o așteptau părinții: creșa de la Golești. Nu din lipsă de nevoie, nu din lipsă de copii, nu din lipsă de bani în țară, ci dintr-un motiv mult mai simplu și mai trist: administrație făcută prost.
În ședința din 23 decembrie, proiectul de hotărâre inițiat de primarul Nicolae Velcea privind aprobarea rezilierii contractului de finanțare a trecut în Consiliul Local cu 10 voturi „pentru” și 6 „împotrivă”.
Adică, în limbaj normal: s-a pus punct.
Și acum vine întrebarea care doare: cum ajungi să pierzi o creșă într-un oraș care are nevoie de ea? Răspunsul, din ce se vede public, e rușinos de banal: proiectul tehnic și amplasamentul.
Consilierul local PNL Sebastian Florescu spune clar: proiectul ar fi fost făcut greșit „din start”, iar amplasamentul ales ar fi ridicat probleme prin apropierea de Muzeul Golești (monument istoric). Practic nu se putea construi în acea zonă!
În plus, a fost criticat și faptul că locul ales e „neinspirat” pentru părinții care fac naveta spre Pitești.
Iar aici e marea bubă: cine răspunde pentru documentația proastă? Cine a dat drumul la un proiect care se lovește de elemente evidente (avize, studii, amplasament)? Cine a bifat hârtii fără să se asigure că sunt „beton”, ca să nu pierzi finanțarea?
Ștefăneștiul e condus de Nicolae Velcea, primar PSD la al doilea mandat.
Iar PSD, ca partid care a dominat ani la rând administrația locală în multe orașe, are un tipar pe care lumea îl simte pe pielea ei: proiecte începute cu PR, terminate cu scuze. Când iese bine, e „muncă pentru oameni”. Când iese prost, e „din cauze tehnice”.
Nu, nu e „tehnic”. E management. E competență. E responsabilitate.
Și de aceea, în loc să ne pierdem în vorbe, Ștefănești are nevoie de 3 lucruri, acum:
• Raport public: cine a făcut proiectarea, cine a avizat, unde s-a blocat concret și de ce s-a ajuns la reziliere.
• Plan B cu termen: alt amplasament + refacerea documentației + calendar de reaplicare la finanțare.
• Asumare: scuze către părinți și o minimă decență administrativă, nu aruncatul vinei „în aer”.
Pentru că, între timp, cine plătește nota? Familiile. Părinții care muncesc. Bunicii care fac naveta după copii. Și copiii care merită o creșă, nu încă un episod din serialul „PSD a mai ratat o finanțare”.
