China a trecut la un discurs mult mai dur la adresa Statelor Unite, pe fondul escaladării crizei din jurul Iranului și al blocadei americane asupra porturilor iraniene. Mesajul venit marți de la Beijing nu mai este unul diplomatic, vag și echilibrat, ci unul clar: liderii chinezi acuză Washingtonul că agravează tensiunile într-un moment în care armistițiul dintre SUA și Iran este deja extrem de fragil.
Președintele chinez Xi Jinping a folosit, în aceeași zi, unele dintre cele mai puternice declarații publice ale sale de la izbucnirea conflictului. În discuțiile purtate la Beijing, Xi a spus că ordinea internațională este „în curs de prăbușire” și a avertizat că lumea nu trebuie lăsată să revină la „legea junglei”, o formulare care a fost citită pe scară largă drept o critică directă la adresa modului în care SUA și aliații lor gestionează conflictul din Orientul Mijlociu.
În paralel, Ministerul chinez de Externe a ridicat și el tonul. Purtătorul de cuvânt Guo Jiakun a catalogat blocada americană drept „o mișcare periculoasă și iresponsabilă”, avertizând că aceasta riscă să submineze și mai mult încetarea focului și să pună în pericol navigația prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Cu o zi înainte, Wang Yi susținuse deja că orice blocare a traficului prin Ormuz contravine intereselor comunității internaționale și că singura ieșire reală rămâne reluarea negocierilor și obținerea unui armistițiu durabil.
Dincolo de retorică, reacția Beijingului are și o explicație foarte concretă: China este lovită direct de această criză. Datele publicate marți arată că importurile chineze de gaze naturale au coborât în martie la cel mai redus nivel din octombrie 2022, iar importurile de petrol au scăzut și ele. Reuters notează că nave chineze au rămas blocate în zona Ormuz, iar șocul energetic și incertitudinea din Orientul Mijlociu au început deja să lovească schimburile comerciale ale Chinei. În martie, creșterea exporturilor chineze a încetinit brusc la 2,5%, mult sub ritmul din primele două luni ale anului.
Aici este, de fapt, cheia acestei schimbări de ton: Beijingul nu vorbește doar despre principii și drept internațional, ci își apără și propriile interese strategice. Pentru China, războiul din jurul Iranului nu înseamnă doar instabilitate geopolitică, ci și risc economic major, de la energie și transport maritim până la exporturi și aprovizionare industrială. Tocmai de aceea, Beijingul încearcă să se prezinte ca actor al „stabilității” și al negocierii, în contrast cu abordarea militară și impredictibilă pe care o atribuie Washingtonului. Aceasta este și linia pe care Xi Jinping a împins-o în discuțiile cu premierul spaniol Pedro Sánchez și cu prințul moștenitor al Abu Dhabiului.
Tensiunea este amplificată și de faptul că, în ultimele zile, oficiali americani au avertizat public că orice implicare a Chinei în sprijinirea Iranului ar complica și mai mult relația dintre Washington și Beijing. Marți, secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, a acuzat chiar China că s-a comportat ca un partener global „nesigur” prin acumularea de rezerve de petrol în timpul războiului. Cu alte cuvinte, conflictul din Iran nu mai este doar o criză regională, ci începe să devină și un nou front de confruntare strategică între SUA și China.
Pentru moment, Beijingul încearcă să transmită două mesaje simultan: că susține pacea și reluarea negocierilor, dar și că nu va mai lăsa fără răspuns măsurile americane care îi afectează interesele economice și energetice. Iar faptul că acest discurs vine chiar înaintea unei întâlniri așteptate între Donald Trump și Xi Jinping face ca mesajul de azi să fie și un semnal politic: China nu mai vrea să joace doar rolul observatorului prudent, ci pe cel al unei puteri care contestă direct ordinea impusă de Washington.
