Angajații Fabricii de Arme Cugir au oprit din nou lucrul, miercuri, pentru a doua zi la rând, după ce salariile care ar fi trebuit plătite luni nu au ajuns în conturile oamenilor. Protestul a izbucnit spontan, pe fondul nemulțumirilor tot mai mari din fabrică, iar muncitorii spun că nu mai pot accepta amânări când vine vorba de banii lor.
Potrivit liderului sindical Ioan Neagu, salariații trebuiau să primească banii la începutul săptămânii, însă cardurile nu au fost alimentate. Acesta a precizat că acțiunea de protest nu este coordonată de sindicat, ci este o reacție directă a angajaților, nemulțumiți că nu și-au primit salariile la timp.
Situația vine după un val de tensiuni care mocnește de luni bune la Fabrica de Arme Cugir. La începutul lunii iunie, sute de angajați au protestat din cauza salariilor mici și a lipsei unor creșteri salariale față de anul trecut. Sindicaliștii au cerut atunci majorarea salariilor cu 6,5%, creșterea valorii tichetelor de masă și acordarea voucherelor de vacanță.
Problema este cu atât mai sensibilă cu cât vorbim despre o unitate din industria de apărare, aflată în subordinea ROMARM. Fabrica de Arme Cugir este filială a Companiei Naționale ROMARM, fiind desprinsă în 2004 din Uzina Mecanică Cugir, o unitate cu tradiție veche în producția de armament.
În ciuda importanței strategice a fabricii, angajații reclamă venituri mici și condiții de muncă învechite. Potrivit informațiilor apărute anterior, fabrica are aproximativ 700 de angajați, iar o mare parte dintre ei sunt plătiți la nivelul salariului minim sau foarte aproape de acesta. Sindicaliștii au avertizat că, fără venituri decente, industria de apărare riscă să piardă forță de muncă și să nu mai poată atrage tineri specialiști.
Conducerea fabricii a transmis anterior că majorările salariale și creșterea tichetelor de masă sunt limitate de legislație, fiind luată în calcul inițierea unui memorandum către Guvern pentru a permite includerea sumelor necesare în bugetul pe 2026.
Până la găsirea unei soluții, însă, activitatea de producție rămâne sub presiune, iar revolta muncitorilor de la Cugir arată ruptura tot mai mare dintre importanța strategică a industriei de apărare și realitatea din buzunarul celor care lucrează efectiv în fabrică.
