Ioana Făcăleață a descoperit brusc timpii de așteptare din spitalele din Argeș după ce chiar numele ei a explodat în scandalul de la UPU Pitești. Pe 5 ianuarie, pacienți au acuzat-o public că ar fi intrat „peste rând”, că ar fi însoțit un pacient și că pe hol a izbucnit un scandal care a ajuns până la pază și Poliție. Prefecta a negat acuzațiile și a susținut că mersese la spital după sesizări privind timpii mari de așteptare.
Aici este, de fapt, problema ei uriașă de credibilitate. Nu poți să ajungi personajul principal într-un scandal exact la ușa Urgenței, iar după aceea să ieși public și să vorbești de parcă abia acum ai descoperit că oamenii așteaptă prea mult la spital. Argeșenii știu asta de ani de zile. Știu pacienții, știu aparținătorii, știu medicii. Abia acum pare că a aflat și prefecta.
Mai grav este că povestea „controlul” nu stă în picioare procedural, pentru că un astfel de control nu se face de unul singur și fără ordin, ci prin mecanisme instituționale clare. În plus, în spațiul public au apărut apoi și noi relatări care au contrazis versiunea prefectei și au alimentat ideea că explicația cu „am fost în control” a venit mai degrabă ca o acoperire decât ca o clarificare.
Tocmai de aceea, postarea nu arată a reformă, ci a operațiune de imagine. O masă lungă, niște fotografii, câteva fraze cuminți despre „colaborare”, „eficiență” și „soluții concrete”, apoi promisiunea unor întâlniri lunare. Este fix rețeta clasică prin care administrația încearcă să spele un scandal cu poze și comunicate. Întrebarea reală rămâne aceeași: de ce a ajuns prefecta în centrul unui conflict la Urgență și de ce atâția oameni au ieșit de acolo cu impresia că funcția a cântărit mai mult decât rândul?
Și nu este singurul episod care i-a șifonat serios imaginea publică. În plină criză a apei de la Curtea de Argeș, o criză care durează din noiembrie 2025 și care a afectat aproximativ 50.000 de oameni din Curtea de Argeș, Băiculești, Valea Iașului și Valea Danului, Ioana Făcăleață a fost criticată tocmai pentru lipsa unei reacții ferme din poziția de șefă a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență. În locul unui comandament vizibil, al unor măsuri clare și al unei asumări reale, oamenii au văzut luni întregi bâlbe, pase de responsabilitate și explicații fără rezultat.
Mai mult, când scandalul a devenit imposibil de ascuns, prefecta a încercat să arunce vina pe lucrările Hidroelectrica. Numai că inclusiv ministrul Energiei a contrazis această versiune și a spus limpede că problema reală este lipsa investițiilor în rețeaua de apă, nu un pretext convenabil scos din joben după luni de incompetență administrativă. Exact aici se vede tiparul: și la Urgență, și în criza apei, Ioana Făcăleață a părut mai preocupată să-și salveze imaginea decât să explice ce a făcut concret, la timp și cu rezultate.
Iar peste toate acestea s-a adăugat și faptul că, după scandalul de la UPU, prefecta nu a mai fost invitată nici la bilanțul Spitalului Județean. Semnalul este clar: după ce a ajuns în centrul unor controverse publice majore, inclusiv instituțiile din jur au început să o țină la distanță.
Așa că nu, nu e impresionant că prefecta a convocat acum managerii de spitale ca să vorbească despre timpii de așteptare. Impresionant ar fi fost să nu ajungă ea însăși simbolul aroganței administrative într-un loc în care oamenii veneau cu durere, panică și ore de stat pe holuri. Când intri într-un asemenea scandal și apoi revii cu lecții despre empatie instituțională, nu pari preocupată de pacienți. Pari preocupată de propria imagine.
Argeșul nu mai are nevoie de postări lustruite și întâlniri „de lucru” apărute fix după scandal. Are nevoie de spitale care funcționează, de reguli egale pentru toți și de oameni în funcții publice care înțeleg că Urgența nu este decor pentru exerciții de autoritate.
